Site in constructie.
Sonet II - Mihai Eminescu
Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece
Din ceasul sfant in care ne-ntalniram,
Dar tot mereu gandesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mana rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si canturi noua smulge tu din lira-mi.

Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adanc o linisteste,
Ca rasarirea stelei in tacere;

Iar cand te vad zambind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul imi creste.


158
Poate te intereseaza si:
Umbra
de George Bacovia
152
Pe mare
de Vasile Alecsandri
127
La curtile dorului
de Lucian Blaga
124
Legenda
de Ion Barbu
133
Rondelul domnitei
de Alexandru Macedonski
100
ON: 31