Site in constructie.
Oul dogmatic - Ion Barbu
E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mancare,
Dar viul ou, la varf cu plod,
Facut e sa-l privim la soare !

Cum lumea veche, in clestar,
Inoata, in subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nunta si cavou.

Din trei atlazuri e culcusul
In care doarme nins albusul
Atat de gales, de inchis,
Cu trupul drag surpat in vis.

Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pamanturilor n-a ajuns
Acorda lin
Si masculin
Albusului in hialin :
Sarutul plin.

*

Om uitator, ireversibil,
Vezi Duhul Sfant facut sensibil?
Precum atunci, si azi -- intocma :
Marunte lumi pastreaza dogma.

Sa vezi la bolti pe Sfantul Duh
Veghind vii ape fara stuh,
Acest ou -- simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.

Nu oul rosu.
Om fara sat si om nerod,
Un ou cu plod
Iti vreau plocon, acum de Paste :
Il urca -- in soare si cunoaste !

*

Si mai ales te infioara
De acel galben icusar,
Ceasornic fara minutar
Ce singur scrie cand sa moara
Si ou si lume. Te-infioara
De ceasul, galben necesar...
A mortii frunte -- acolo-i toata.
In galbenus,
Sa roada spornicul albus,
Durata-inscrie-in noi o roata.
Intocma -- dogma.

*

Inca o data :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nunta-in el.
Si nici la closca sa nu-l pui !
Il lasa -- in pacea -- intaie-a lui,

Ca vinovat e tot facutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul.


171
Poate te intereseaza si:
Suflet petrecut
de Ion Barbu
178
Iarna pe ulita
de George Cosbuc
133
Noapte de oras
de George Bacovia
107
In noapte undeva mai e
de Lucian Blaga
133
Vreau sa iubesc pe fratii mei
de Costache Ioanid
179
ON: 58